Parfum.

    Nu știu ce ești și de unde ai apărut. Nu știu cine te-a creat și care este destinul tău. Nu știu din ce ești facută și ce mâini au fost atât de pricepute să creeze o prezență atât de puternică precum ești tu. Presupun că ai fost creată din pulbere de stele, din sete de cunoaștere, din tainele cele mai ascunse ale universului, din dorința de a scăpa de singurătate. Nu știu.

    Te-ai năpustit asupra mea ca o rafală, asemenea unei brize. Și te-am inspirat ca și cum fusesem în cele mai adânci ape ale universului și am ieșit la suprafață pentru acea gura de aer vitală pentru a cerceta misterul. Te-am inspirat cu atâta sete, ca și cum ar fi fost ultima gură de aer înainte de a mă îneca in eternul abis. Am simțit cum plămânii mei se umpleau cu esența ta, cum o absorbeau pe nerăsuflate. Apoi m-am scufundat din nou in apele adânci. Simțeam cum plămânii mei voiau să te consume cât mai încet posibil. Cum îmi intrai in sânge și te impraștiai prin arterele mele, prin vene, prin capilare. Am simțit cum te-ai strecurat în inima mea, cum pereții ei se îmbibau cu parfumul tău. Simțeam cum incepe să ticăie într-un ritm mai calm, un ritm plăcut. Am simțit cum te răspândești în tot trupul meu. Cum toată materia din care sunt făcut se îmbată cu esența ta. Cum parfumul tău se împraștie peste tot, iar apoi am simțit cum creierul meu amorțește și se îmbată și el. Cum intri pe tărâmul viselor mele, în gândurile mele. Acum toată ființa mea e invadată de tine. În același timp am fost cuprins de o stare de bine, de fericire, de siguranță.
   Odată ajuns parfumul in mintea mea, am început să te văd. Să te văd cum pășești pe vârfuri, tiptil, făcând să tremure fiecare gând de-al meu ce trecea prin calea ta. Simțeam cum tot trupul meu este cuprins de fiori, simțeam cum fiecare nerv este chinuit, cum fiorii se adună iar tot corpul îmi amorțește. Te vedeam cum te apropii de mine, cum dai să mă mângâi. Tânjeam după atingerea ta, am închis ochii și am simțit că rămân fără aer. Gura aceea de aer se terminase, plămânii mei au absorbit nesătuli toată esența ta. Am văzut cum te-ai întors cu spatele la mine și ai plecat. Ai plecat iar eu am rămas în apele adânci ale universului...
   Nemaiputând să iți simt parfumul.