Parfum.

    Nu știu ce ești și de unde ai apărut. Nu știu cine te-a creat și care este destinul tău. Nu știu din ce ești facută și ce mâini au fost atât de pricepute să creeze o prezență atât de puternică precum ești tu. Presupun că ai fost creată din pulbere de stele, din sete de cunoaștere, din tainele cele mai ascunse ale universului, din dorința de a scăpa de singurătate. Nu știu.

    Te-ai năpustit asupra mea ca o rafală, asemenea unei brize. Și te-am inspirat ca și cum fusesem în cele mai adânci ape ale universului și am ieșit la suprafață pentru acea gura de aer vitală pentru a cerceta misterul. Te-am inspirat cu atâta sete, ca și cum ar fi fost ultima gură de aer înainte de a mă îneca in eternul abis. Am simțit cum plămânii mei se umpleau cu esența ta, cum o absorbeau pe nerăsuflate. Apoi m-am scufundat din nou in apele adânci. Simțeam cum plămânii mei voiau să te consume cât mai încet posibil. Cum îmi intrai in sânge și te impraștiai prin arterele mele, prin vene, prin capilare. Am simțit cum te-ai strecurat în inima mea, cum pereții ei se îmbibau cu parfumul tău. Simțeam cum incepe să ticăie într-un ritm mai calm, un ritm plăcut. Am simțit cum te răspândești în tot trupul meu. Cum toată materia din care sunt făcut se îmbată cu esența ta. Cum parfumul tău se împraștie peste tot, iar apoi am simțit cum creierul meu amorțește și se îmbată și el. Cum intri pe tărâmul viselor mele, în gândurile mele. Acum toată ființa mea e invadată de tine. În același timp am fost cuprins de o stare de bine, de fericire, de siguranță.
   Odată ajuns parfumul in mintea mea, am început să te văd. Să te văd cum pășești pe vârfuri, tiptil, făcând să tremure fiecare gând de-al meu ce trecea prin calea ta. Simțeam cum tot trupul meu este cuprins de fiori, simțeam cum fiecare nerv este chinuit, cum fiorii se adună iar tot corpul îmi amorțește. Te vedeam cum te apropii de mine, cum dai să mă mângâi. Tânjeam după atingerea ta, am închis ochii și am simțit că rămân fără aer. Gura aceea de aer se terminase, plămânii mei au absorbit nesătuli toată esența ta. Am văzut cum te-ai întors cu spatele la mine și ai plecat. Ai plecat iar eu am rămas în apele adânci ale universului...
   Nemaiputând să iți simt parfumul.
 

Mister.

   Omul a cutreierat pământul în lung și-n lat pentru a te găsi, pentru a-ți gusta misterul. Dar tu nu stai într-un loc, azi ești aici iar mâine, Dumnezeu mai știe unde. Iar în urma ta, tot ce rămâne e pustiu.
   Nu e de mirare că omul nu te-a găsit, ești facută după chipul si asemănarea sa. Odată cu timpul, mulți fii ai lui Adam au fost fermecați de misterul tău. Iubitoare de frumos, mereu ai ieșit in cale, aceluia care a reușit sa-ți atragă privirea. L-ai lăsat să se apropie de tine, să te ia de mână și să-ți arate lumea sa. L-ai lăsat să te cunoască, să-ți cunoască formele, să-ți simtă pielea fină mângâiată de soare. I-ai lăsat inima să bată odată cu a ta, l-ai lăsat să prindă curaj. Astfel a explorat mai mult, a ajuns să cunoască stelele, a ajuns să creeze o lume in cinstea ta. L-ai lăsat să te ia de mână și să îți arate creația sa. Ai rămas uimită de modul în care această ființă reușește să transforme elemente banale în frumos. Ai văzut într-un colț de lume o reprezentare a ta. Pielea ta era acoperita cu pulbere de stele, fină și viu  colorată. Ochii tăi erau asemene a doi sori, stăluceau și ardeau, fermecau pe oricine își găsea veacul în drumul tău. Buzele tale erau alcătuite din esența universului în sine, și oricine le gusta misterul era sortit să iși găsească sfârșitul singur în creație.
    Lumea aceasta creată de el te-a fascinat la început, dar după o vreme ai devenit prea obișnuită cu ea. Te sufoca, așa că ai plecat in neștiut, lasându-l singur să iși gasească sfârșitul în creație. Asemenea celor ce ți-au gustat buzele înaintea lui. Tot ce a rămas în urma ta a fost pustiu. Lumi create și lăsate să se stingă odată cu plecarea ta. Fii ai lui Adam ce ți-au dăruit propriul lor destin și au sfârșit îmbătați de sărutul tău. Visând la revenirea ta, pierzându-și suflarea în acest vis cu ochii deschiși.
    Tu ți-ai continuat drumul, iar singurul lucru ce demonstrează existența ta este arta. Ființă plină de mister, pe ce umăr îți șezi capul acum?

 

Tandru.

     >   Click aici pentru a reda melodia
     Înainte să ajung acasă, am trecut pe la florăria din apropiere si ți-am luat un buchet mare de trandafiri. Oricum tu nu știai că ajung astăzi acasă, fiindcă am vrut să fie o surpriză. Cât doamna de la florărie aranja buchetul m-am dus repede până la magazinul de vizavi și ți-am mai luat și o cutie mare de bomboane ferrero rocher. Apoi m-am urcat într-un taxi si am plecat spre tine.
    Am așteptat in fața scării să iasă un vecin de-al tău ca să nu sun la tine la interfon, și am urcat încet pe scări. Iar când am ajuns in fața ușii tale, mi s-a pus un zâmbet pe față, zâmbet pe care doar tu mi-l oferi. Trupul meu a fost cuprins de o stare de fericire, de dor, de nerăbdare de a te vedea. Am sunat la ușă și am așteptat, ce-i drept am așteptat vreo 3-4 minute, și te-am auzit cand ai zis "Vin imediat!". Se auzea cum veneai spre ușă așa că m-am dat puțin la o parte ca să nu ma vezi pe vizor. Ai deschis ușa încet, de teamă să nu fie vreo persoană rău voitoare, iar când m-ai văzut, ai deschis larg ușa, ai stat puțin, iar apoi mi-ai sărit în brațe. M-ai luat în brațe ca și cum nu ai vrea să mai plec niciodată de acasă, am simțit ca ți-a fost extrem de dor de mine. Erai imbracata intr-o pereche de pantalonași scurți, tricoul meu și cu cocolino pe tine (halat de baie), ai văzut buchetul mare de trandafiri și bomboanele și ai avut reacția aceaa specifica (aww). Ți-am luat chipul in palmele mele, mângâindu-l și te-am sărutat tandru si cu poftă. Ai lăsat florile și bomboanele pe măsuța din hol, fiindcă între timp am intrat înauntru. Mi-am dat paltonul jos și ai observat ca port camașa aceea vișinie care iți place ție mult. Te-am luat în brațe strâns si te-am sărutat din nou, cu mai multă poftă. În brațele tale ma simt cel mai bine, ma simt acasă, și doar tu poți sa îmi dai această stare. Mă regăsesc când sunt cu tine, mă simt ca și cum aș fi complet.
    Am văzut că ai dat tricoul cu parfumul meu, toată casa miroase a parfumul meu. Se vede ca îți era dor de mine. Te-am luat de mână și ți-am spus ca nu am să te las niciodată singură.
    Știi, ador iubirea aceasta tânără ce o avem, ador toate lucrurile specifice nouă, ador antenuțele tale, ador când iți faci copilăriile.
    Te ador.

Etern.

    Play  (click here)
   De când universul ți-a dat glas, ai devenit cel mai feroce prădător. Ți-ai croit drum printre stele și ai cucerit mările si oceanele, pământul nu a avut nicio șansă în fața ta. Însă cea mai mare cucerire a ta, a fost omul.
    Întâi l-ai pândit, așa ai observat că e o ființă pașnică, că e iubitoare de frumos. Așa că, te-ai arătat în calea sa și i-ai captat atenția cu trupul tău. A fost fascinat de florile din care esti alcatuită, de ochii tăi ce au văzut galaxii ce se nășteau, de buzele tale ce au gustat din tainele cele mai ascunse. De pielea ta fină ce a fost mângâiată de stele, de ritmul în care iți bate inima, de glasul tău ce incă nu și-a găsit numele. Apoi l-ai lăsat să se apropie de tine, să nu aibă teamă, l-ai făcut să se simtă in siguranță, așa că el te-a primit alături de el. L-ai văzut că se întreabă ce făptură ești si de unde ai venit, asa că ai așteptat să se însereze și i-ai arătat stelele. S-a uitat la tine apoi a întins mâna către cer, ai fost martoră la momentul în care omul a început să spere. A fost fermecat de tot ceea ce ține de cosmos, de necunoscut, acel moment i-a stârnit setea de cunoaștere.
    Începând de atunci, el a început să se ghideze după stele, l-ai ajutat să descopere noi pământuri, Alături de tine, omul și-a explorat lumea, l-ai ajutat sa evolueze doarece ai văzut potențial în el. Ai văzut în el aspirația de a deveni una dintre cele mai mărețe făpturi ale universului. I-ai dat un sens vieții sale, nu l-ai lăsat sa fie într-o lume precum celelalte viețuitoare, ci l-ai îndrumat spre a deveni o lume. Ai văzut sub ochii tăi cum prada ta evoluează și prosperă, cum devine din ce in ce mai însetat de cunoaștere, atât de însetat încât devenise o amenințare pentru propria-i existență.
   L-ai luat în brațe, iar inima i s-a crăpat, l-ai sărutat pe frunte să-i alini o parte din durere și te-ai intors în eternul abis...

Mângâiere

 Play   https://www.youtube.com/watch?v=yJ6wJqaE6o4
   Astăzi m-am trezit înaintea ta.
   M-am ridicat ușor ca să nu te trezesc și te-am privit câteva clipe bune. Mereu sunt fascinat de chipul tău atunci când dormi. Mă intreb ce gânduri se plimbă prin mintea ta în acele momente. Ce gânduri iți fac chipul să fie atât de angelic, de plăpând. Te privesc și mă gândesc dacă poate fi așa datorită mie. Datorită siguranței pe care ți-o ofer, datorită tuturor gesturilor mărunte pe care le fac. Nu am de unde să știu.
   Imi place cum lumina se strecoară încet pe fereastră și pășește tiptil pe podea. Apoi se urcă în pat, pe cearșafurile albe și se așează pe trupul tău care e pe jumătate acoperit. Se vede că nu sunt singurul căruia ii place atingerea ta, lumina pare să se fi indrăgostit de trupul tău. Uneori chiar nu mă mai satur să te privesc. Mi-am aplecat ușor capul și te-am sărutat cu grijă pe obraz cât să nu te trezești. Apoi m-am dat jos din pat si mi-am luat repede pe mine un tricou si o pereche de blugi. M-am încălțat, și am coborât să îți iau iaurt si croisant-ul acela cu unt pe care îl îndragești foarte mult. Noroc că au în fiecare dimineață croisant-uri proaspete la cafeneaua de lângă noi, că de altfel nu te-aș lăsa să mănânci așa ceva. Cât am fost la cafenea, mi-am luat si eu o cafea cu lapte, am urcat imediat apoi sus, tu încă dormeai, așa ca m-am schimbat cât mai silențios posibil. Te-am văzut cum ai ridicat încet capul când ai simțit mirosul de cafea ce a învăluit dormitorul nostru. Mi-am luat cravata aceea vișinie cu care iți place foarte mult să mă vezi.
   Ți-am lăsat iaurtul și croisant-ul pe masă în bucătărie și am plecat să nu întârzii la prima mea întâlnire cu ceilalți membrii ai firmei.
   Sper să găsești biletul pe care pe care ți l-am lăsat în cartea de pe noptieră din care obișnuiești să citești...

Apus.

     Pentru tine mulți au încercat să oprească timpul în loc, doar ca să poată  petrece o eternitate alături de tine, dar efortul lor a fost în zadar. Ce ființă mai este atât de slăvită ca tine? Nu este colț în lumea asta unde să nu se găsească o urmă de-a ta. Ești prezentă în tot și în toate. Oare tu să fii acea pulbere de stele din care toate sunt făcute?
     Pictorii și-au înmuiat pensulele in uleiuri pe care le-au întins pe pânze, doar pentru a-ți da culoare. Sculptorii și-au lovit mainile și au călăuzit dălțile in roci dure, ca să iți dea dimensiune. Compozitorii au scris partituri pana la luna, ca să capeți glas. Poeții au stat nopți nedormite ani la rând, pentru a-ți da un nume. Croitorii și-au ințepat degetele și au ales țesături fine, pentru a-ți crea misterul. Împărații și-au clădit imperii, doar pentru a te avea alături. Zeii erau pe cale sa își vândă nemurirea, ca să iți aiba sărutul. Întreg universul a fost creat, pentru a-ți da viață.
    Tu ființă ești creația in sine. Ești motivul pentru care fiecare poet a început sa scrie. Motivul pentru care un sculptor a simțit pentru prima oară durerea, ești motivul pentru care fiecare pictor iși găsește sfărșitul in culoare. Tu ești motivul pentru care fiecare compozitor începe să iși fredoneze destinul, motivul pentru care fiecare imperiu și-a găsit apusul. Motivul pentru care fiecare croitor și-a țesut drumul in viață. Tu ești motivul pentru care omul este și zeu, este și muritor și nemuritor.
   Tu ești, femeie...