Tremur.

Uită-te la ea!

Ce vezi?
Vezi cât de fină îi e pielea?
Vezi cum își adună buzele atunci când e curioasă?
Vezi cum zâmbește în colțul gurii atunci când se îndoiește un pic de ce i se spune?
Vezi cum savurează lumea în felul ei?
Cum gândurile îi întunecă uneori chipul?
Cât de adânc privește și cum sufletu-i arde mocnit?
Buzele-i frig și vor să se înfrupte, vor să se înmoaie în trup și suflet?
Cum lumina își îmbracă copila și noaptea-i învelește gândul, dar în același timp i-l frământă?
Vezi cum trupul ei și chipu-i scos din gânduri de demult?
Vezi cum nu-i seamănă timpului?
Privește-o în profunzimea gesturilor sale, nu te împotrivi!
Privește-i zâmbetul și observă cum ți se îmbibă sufletul și mintea!
O stare nouă, stare izvorâtă din neant, las-o să te poarte precum marea-i poartă gândul.
Cum vinul îi înmoaie un pic întreaga-i ființă. Cum smaraldu-i dă pace și-i șade bine.
Cum ochii îi zâmbesc când îi place gândul omului ce îl are în față .
Cum îi ard a joacă, dar nu pot decât să tacă .
Cum ți-ai dori să-i simți capul pe piept măcar o dată?
Să îi auzi vocea în liniștea din casă .
Vezi cum gândul despre ea de mult te-așteaptă?
Cum te-ndrumă către artă?
Ăsta e sărutul meu,
Transformându-mi gându-n artă...

Atunci.

       Uită-te la o femeie când e ocupată cu treburile ei, acasă, uită-te la ea și vezi cum e fixată pe ce are de făcut, cum se pierde în munca sa, cum nu este aranjată, nu este gătită, e ea simplă, așa cum e când se trezește. Uită-te la ea cât e de frumoasă prin simplitatea ei.

        Atunci când nu iși vede capul de treabă și nu știe de ce să se mai apuce, atunci spune-i că e frumoasă!
       Atunci când după ce s-a trezit și se grăbeste să ajungă la muncă și nu s-a aranjat încă, atunci spune-i asta!
       Mă uit uneori în metrou la oamenii din jurul meu, și observ câte o femeie care nu s-a sinchisit să iși aranjeze părul, să se rujeze, să se găteasca. Văd ca nu are manichiura făcuta, are mâinile simple, unghiile scurte, simple fără a fi date cu ojă sau ceva. Văd că nu ii pasă să o vadă cineva dichisită. Poate nu are de ce.
      Mă gândesc că poate are pe cineva acasă care o iubește așa cum e, și îi este de ajuns acest lucru. Pentru mine aceea este o femeie frumoasă, o frumusețe naturală, bazată pe iubirea ce o are acasă.
      Sau poate nu are pe cineva și pur și simplu nu îi pasă de lumea exterioară, pur și simplu îi place să fie ea, nu acea ea care lumii îi place să o vadă. Din nou, pentru mine această femeie este frumoasă. O frumusețe bazată pe faptul că se cunoaște atât de bine încât gasește confort în a fi ea, naturală.

      Atunci când stai in stația de autobuz și o vezi că se grabește să ajungă și ea. O vezi că îi stă părul cum vrea el din cauza ploii, și are pe ea o geacă nu prea groasă fiindcă nu se aștepta să fie așa frig afară și să ploua. Când o vezi cum stă în autobuz și se uită în telefon și se pierde printre aplicațiile sale, și o vezi cum zâmbește, probabil a văzut ceva amuzant, cine știe. Atunci in momentele de genul, când vine de la facultate si e obosită, mai și plouă, atunci cand ziua nu e perfecta, atunci fii atent la cât de frumoasă e, și spune-i asta!

     Fii atent și nu privi femeia doar prin ochii trupului, nu te rezuma doar la viziunea profană, privește-o și prin ochii minții și cei ai sufletului, doar așa ai să vezi cât de frumoasă e femeia, doar atunci...